di Fabio Bernardi
Io parru u dialettu, o si ve piacia de cchiu, in dialettu. Quannu era picculu me penzava ca se dicìa indialettu tutt’attaccatu. Moni chi simu ranni (pe ri pulicastrisi renni) u parramu ancora, è canciatu nu pocu, però u parramu. Chi cintra, è mprascatu ccu parole nove, stranere, italiane, però ancuna cosa a canciamu sempre e a facimu diventare da nostra. Ppe ve dire, chi ne sacciu, “scotch” dicimu scocciu. Ma puru telefoninu, cu a u a ra cuda chi na fa diventare a parola da nostra. Bar dicimu barru eccetara…
U dialettu è na parra stritta, veloce e difficile pe ri forestiari, e nu d’è fatta ppe essere scritta, infatti è na parra, però ce su nu muntu e regole propriu da grammatica chi nui giuvani u re canuscimu, ma ce su.
U dialettu è chinu e dittéri,e sciote e ligate, e fragule, chi ne fanu canuscire chiru chi na vota succedìa e certe vote su bbuani puru ppe mo. Però u dialettu è na parra du passatu. Pianzica chissu pecchì e prima i cristiani chi u parravanu, quannu c’era o arrivava na cosa nova la davanu iddri u nume a ra cosa, o forzi puru pecchì sentianu cuamu se chiamava però pue u ra sapianu dire bbona e ra canciavanu. Però cuamu a minti minti, u discurzu è sempre ca u dialettu appartena a ru passatu. U discurzu u d’è tantu ca perdimu e parole antiche, ca u l’usamu cchiu
, u problema è ca u ne sapimu fare cchiu nove. E prima ni l’inventavamu, mo è cchiu dificile. Oppica moni ccu sa scola, ccu tutti i scritti chi n’hamu fattu, tante cose u re putimu ( o u re vulimu) cchiu canciare, pecchì forra cuamu quannica nu sbagliu. Però ancuna parola nova ognitantu a facimu.. tipo Zamarru ppe dire tamarru, però puru chissa a ra fine è na trasformazione e na parola chi già a dicimu in dialettu e pue pianzica già se usava pecchi l’usavanu i spagnoli. Nente u discurzu è chiddu: hame vidire e ne inventare e parole nove.. chi ne sacciu… invece e dire u telefunu puterramu dire u parraturu.
E lo so ca ormai u munnu è na cosa unica, ca nzoduvè vai truavi tuttu e te fa capire ccu l’inglese, ma visto ca tenimu sa cosa preziosa du dialettu, u dicu ca n’hame sforzare e creare parole nove addalaviaru,ma armenu cercamu e ne sforzare a ru parrare. È sempre na ricchezza chi tenimu.
Mo, me stuffatu e ve parrare e te salutu pede e ficu. Cià.
Tags: calabria, costituzione, cultura, dialetto
Bello, mi piace molto, a tratti romantico. Comunque tu ca me fa ‘u purista du cazzu, me dici ca io usu mod’e dire cutruneddrari, te pianzi ca a parola “muntu” è rocchisana? Vida ch’è pulicastrise. Pulicastrisi e rocchisani interveniti (in dialettu peròni), mannati messaggi oppuramente chiamatime ccu ru parraturu.
Bellissimu! M’ è scialatu chi via, aru lejìre. Parraturu for ever!
Intantu haiu truvatu ‘a risposta padana, clicca ccà ssutta:
☞ Risposta Padana ☜
fabiù ed essare bellu, è bellu! però a dittu nu munt’e cose…io piansu ca averamu e parrare e menu, indialettu ma e menu. Averamu e fare e cchiù, cuamu quannu ne faciamu i scritti ppe jucare aru pallone. me capisci?
Super Fà,bello lo stile,la passione(senza retorica)e l’autenticità.Il commento lo scrivo in italiano(anche se per noi è una seconda lingua….)perché per parlare il dialetto ti devi trovare sul posto per sentirti davvero dentro questo suono.Io mi trovo invece altrove,in una(se vuoi)Babele di altri suoni altrettanto belli ed intriganti.Ne approfitto per darti un grande abbraccio.
un saluto anche a te c-voltaire, però non per forza ti devi trovare in luogo per parlare una lingua, infatti tu contuo fratello pur non essendo a rocca parlate il dialetto, o parlate il dialetto della bretagna?? ihihih scherzo un abbraccio.
capufrì, te capisciu, ma a vava è vava….
ciao a todos amigos
complimenti!
c’era na vota e c’era nu re cu ri cavuzi a brachettè e ra vo cuntata n’atra vota embè?….c’era na vota e c’era nu re…più o meno sembra il succo del discorso….la risposta è chiara..evviva la papara!che fa vave come un virdiaddru